DOI
Ani buni au trecut...in anul lui Mercur, agust, cand Pamantul inhaleaza Cerul si-afara e noapte tropicala.
August 12 - eclipsa de soare - ca de obicei, pe acoperisul satului. Inca mai pot sa-l urc sub o ora, cam 40 de minute. Demult am trecut de suta de ori si poate o luna din viata-mi petrecuta acolo, in toate momentele zilei si ale noptii...
Asta e, ma gandesc uneori sa urc niste poze in cloud, dar timp pentru asta, abia e - dovada cat de rar scriu aici. Si in general...
Au trecut ceva ani de cand am scris aici...multe s-au intamplat, pe toate planurile.
Am ramas acelasi Eu, Emanuel. Inca am prins putere, luandu-mi Numele in serios. Pe Ea am gasit-o, Dumnezeu mi-a dat un copacel din urma dragostei noastre. Dar nu a fost sa fie implinita si continuata; cand plata plantei s-a terminat, cand dragostea arzatoare in scrum s-a transformat, ce a mai ramas? Prezentul.
Credinta.
Iubirea.
Speranta.
Iar ca incheiere, mi-am implinit visul de a captura o Perseida.
Dacă de marea obişnuită m-am plictisit, arăt cealaltă faţă a ei.
Caldă, Vie că e roşie.
Plăcută, oglindă şi fântână a Cerului că e albastră.
Violet sau verde, din ele născându-se.
Marea Neagră, căci în adâncimi e putredă.
Totuşi, dătătoare şi purtătoare de viaţă.
