Am si uitat ca intr-o zi de toamna, dintr-un impuls de singuratate si de convietuire, am scris cateva randuri sub o poza de toamna.
Sa fi trecut chiar atata timp? Prin vant, ploi, zapezi, iarasi ploi, noroaie de primavara si in sfarsit primele flori...
Angliceii cu galbenul lor au fost primii, apoi floricica asta cu nume ciudat: trei-rai sau popalnic iepuresc. Atat de frumoasa, de dulce, incat un melc poate,nu s-a rabdat sa nu ii incerce o petala.
Haaa!
RăspundețiȘtergereFlori.Flori.Flori.Da.Asta-i fatza primaverii.
Io nu stiu sa fotografiez,am observat ca tot ce-i arta imi depaseste imaginatia ,poate pentru ca gandesc prea simplu.Primavara ma uit la poze cu flori si fluturi,vara la cele cu fructe,toamna la frunze si palarii,iarna am observat ca ma pasioneaza animalele.Si rasariturile.Cea mai multa viata e ascunsa in iarna.De asta-i asa rece.
Pff ce simplu.Ciudat e ca simplitatea asta nu ma plictiseste niciodata,ci din contra,ma uimeste si imi amplifica frumusetea din suflet si privire.
Arta? Ganduri? Cuvinte goale, care imbraca si deformeaza goliciunea Existentei. O incercare schimonosita de a scoate frumusetea din interior in exterior, ca apoi sa atinga iarasi interiorul tau. O floare nu se gandeste, se traieste... Simpla, asa cum este ea; o sclipire unica in viata`i scurta. Un fragment printre alte fragmente, o impresie care atinge sufletul, nestirbindu`l cu nimic. Nu ia nimic din el, dar nici nu adauga. Doar il redescopera.
RăspundețiȘtergereSimplitatea e mereu frumoasa, iar in Natura avem mai multe sanse sa o traim, ca apoi sa o descoperim in noi, devenind asemeni unei flori intr-un anotimp.